http://www.cristoiublog.ro/

Document juridic prin excelenţă, Sentinţa în Dosarul Privatizării frauduloase a ICA ne face să înţelegem mai greu Fenomenul postdecembrist întruchipat exemplar de trecerea Institutului de Cercetări Alimentare din proprietatea statului în mîinile unui om: Dan Voiculescu.

Operaţiunea, pentru care nu numai Dan Voiculescu, dar şi ceilalţi membri ai Grupului Infracţional Organizat, au primit pedepse grele, a fost una tipică nu numai României postdecembriste, dar şi tuturor fostelor ţări socialiste, URSS-ului, mai ales.

În anii comunismului, prin munca, dar şi prin incredibilul sacrificiu, ale unor întregi generaţii succesive, România s-a dezvoltat economic într-un ritm accelerat.
Prin politica de dezvoltare exagerată, Nicolae Ceauşescu a impus poporului român sacrificii uriaşe în numele unei teze.
O teză valabilă la scara Istoriei, deoarece o folosiseră Faraonii, Împăraţii Romani, țarii, dictatorii, pentru a justifica sacrificarea a milioane de oameni de dragul piramidelor, forurilor, canalelor, palatelor spectaculoase, castelelor mărețe:
Generaţiile prezente trebuie să se gîndească şi la ce lasă generaţiilor viitoare.

Nicolae Ceauşescu voia să credem că milioane de români trebuie să accepte s-o ducă  fără curent electric, fără alimente, fără minim conform, doar de dragul fabricilor şi institutelor de cercetare româneşti, de care aveau să beneficieze generaţiile viitoare.

Din nenorocire pentru generaţiile viitoare, căderii şi morții  lui Nicolae Ceauşescu i-au urmat ceea ce publicista Chrystia Freeland desemna în eseul despre cum s-au îmbogățit oligarhii ruși, The Sale of the Century, drept  Oligarhii ruşi:
Chilipirul secolului.

Asupra întregii moşteniri lăsate de generaţiile sacrificate de Nicolae Ceauşescu, s-au năpustit Şacalii tranziţiei.
O mînă de oameni, provenind din fosta Securitate, din fosta nomenclatură sau alcătuită din odraslele foştilor Securişti şi nomenclaturişti, au prăduit sălbatic, fără scrupule, tot ceea ce ridicaseră prin munca şi sacrificiul lor, generaţii întregi: Fabrici, pămînturi, păduri, bogăţiile subsolului, Institute de cercetare.

În nici două decenii, o uriaşă bogăţie a trecut în proprietatea unui grup restrîns de ticăloși, cărora le-am putea spune acești New Russians moldo-valahi.
Oamenii muncii, pînă în 1989 angajaţi la stat, au devenit slugi ale Oligarhilor.

Profesorul universitar cinstit a devenit portar la vila şmenarului cu care era, pînă-n 1989, vecin de etaj într-un bloc ceauşist. Profesorul universitar a rămas la bloc, iar şmenarul s-a mutat în Palatul ridicat cu banii scoşi dintr-o privatizare frauduloasă.

Privatizarea ICA a fost una dintre numeroasele banditisme prin care un ins cu trecut de ofiţer de Securitate a pus mîna pe un Institut în care Nicolae Ceauşescu vîrîse banii luați de la gura Poporului sacrificat pentru dezvoltarea ţării.

După îmbogăţirea neruşinată prin prăduirea avuţiei naţionale, mulţi guşteri s-au potolit.
Avuţia obţinută prin corupţie a fost consumată în linişte.
Dan Voiculescu nu s-a mulţumit cu avuţia obţinută prin prăduirea iniţială.
Profitînd de căcăcioşenia politicianului român, cu banii obţinuţi din jefuirea avuţiei naţionale şi-a făcut unul dintre cele mai cumplite instrumente de şantaj din Istoria Modernă a României:
Trustul de presă Intact.

Cu acest Trust, Dan Voiculescu a obţinut locuri în Parlament pentru partidul său de buzunar, fără să fi participat vreodată la alegeri, a beneficiat de slugărnicia demnitarilor români – miniştri, premieri, şefi de partide, dar mai ales de bani, cît mai mulţi bani.

Pentru România europeană Dan Voiculescu devenise un buboi malefic, o infecție primejdioasă.
Premieri, şefi de partid, miniştri se scăpau pe ei cînd îi suna Dan Voiculescu şi le cerea posturi pentru acoliţii săi şi, mai ales, decizii ilegale prin care el să-și mai umfle buzunarele.
Cine nu se executa era executat zile-n şir de măcelarii din Trustul Intact.

Puţini politicieni au avut tăria să refuze șantajul lui  Dan Voiculescu.
Printre ei s-a numărat Traian Băsescu.
Ce i-a făcut Trustul de şantaj al Puşcăriaşului, nu trebuie să mai reamintesc.
N-a existat zi în care Traian Băsescu şi familia sa să nu fie luate în tărboacă de dimineaţă, pînă la mizeul nopţii.

Cei care îi făcuseră temenele lui Dan Voiculescu, îi satisfăcuseră lăcomia de bani, de influență, de grandomanie, de publicitate, beneficiaseră de masaje cu limba de miere a celor din Trustul Intact și a altor ziariști șantajiști sau simplu fomiști care au roit în jurul haznalei numite Antena 3.

Despre căcăcioșenia demnitarului român față de Dan Voiculescu spune totul reacţia lui Victor Ponta la sentinţa dată de Curtea de Apel Bucureşti.
Printre altele, sentinţa confiscă şi clădirea în care funcţionează Antena 3, proprietate a Puşcăriaşului Dan Voiculescu.
Premierul României, candidatul PSD la Preşedinţie, Victor Ponta atacă sentinţa pe motiv că ar sugruma presa liberă!

Fireşte, socotind că nu dă bine la Europa civilizată iresponsabilul vesel n-a cutezat să atace Justiţia pentru condamnarea Unchiului  său, Dan Voiculescu.
A atacat-o însă într-o formulă mai şmecherească.
Înscriindu-se în corul diversionist al celor de la Antena 3 care prezintă tîmpiților din România confiscarea unei clădiri în care funcționează un post tv drept confiscarea postului.
De parcă o sentință prin care s-ar confisca WC-ul lui Victor Ponta ar însemna confiscarea operațiunii sale numite Treaba mare!

De ce ?
Pentru că Victor Ponta se scapă pe el numai la gîndul că l-ar putea supăra pe Dan Voiculescu.
Deşi încătuşat, Dan Voiculescu continuă să-l sperie pe Victor Ponta.
Şi cînd te gîndeşti că acest căcăcios vrea să ajungă Preşedintele României!

Anunțuri